Io, în discuţii nervoase ce pornesc din nervii nervoşi ai stomacului vorbesc mult.

Deci IO:

- Ţi-am refuzat ceva, vreodată? Nu!

- Ai avut poftă sau chef de ceva şi nu ţi-am oferit? Nu!

- Te-am tratat mai ceva ca pe-o prinţesă/regină din basmele alea de Ispirescu! Ba încă te-am dus şi la mare. Şi dacă nu mă înşeală memoria te-am plimbat şi pe la vulcanii noroioşi. Asta ca să nu zic de toate bălţile de pescuit. Şi totuşi revin la chestia asta: când ai avut chef şi poftă de ceva, am făcut pe dracu’-n patru şi ţi-am luat numa’ ca să fii tu mulţumită!

Dar atunci când te rog şi eu ceva, ţie îţi dă cu virgulă. Mârâi şi cârâi şi nu vrei. Şi nici măcar nu te-am înjurat f’odată de când ne ştim!

EA: …

Mda. Asta discutam io cu Ţestoasa duminică dimineaţa pen’că nu voia să pornească!

PS Pentru cititorii mei numeroşi, Ţestoasa-i Loganul din dotare! Cine m-o fi văzut în parcare bombănind o fi zis că-s bun de psihiatrie…

Zi faină!