O singură formă de sclavie. Aia de care ai parte după ce-ţi pui şaiba pe deget. Aia în care tu, ca mascul sclav în casă, execuţi ordinele date de consoartă. Care consoartă a luat înfăţişarea unui vechil cu bici în mână.

Buei, forma asta de sclavie e una cu zâmbetul pe buze.

Cu zâmbetul pe buze eşti trezit din somn şi trimis la preparatul cafelei. După ce faci cafea, o aduci la pat, dar nu oricum ci în combinaţie cu ceva mic dejun. Mă rog, asta e partea cea mai uşoară.

Urmează munca în gospodărie: fă aia, de ce n-ai făcut aia?

Pune mâna şi repară priza aia, nu vezi că atârnă de fire (asta în condiţiile în care cu 30 de secunde înainte priza era ok, dar a fost smulsă în momentul în care “Ea”, consoarta, Fiara, a scos încărcătorul telefonului).

Scoate frigiderul din locul lui, tu nu vezi că a făcut muşchi de stâncă pe radiator (de unde oare ştie de radiatorul frigiderului?), aşează-l la loc dar numai după ce îşi dă acordul în privinţa curăţeniei din spatele lui.

Trage şi maşina de spălat. Şi dacă tot ai scos-o de acolo, verifici şi furtunele pentru că Ea are impresia că ar putea fi un pic înfundate. Scoate şi aragazul, bagă un ochi şi pe la el.

Termini cu ele, dar e doar părerea ta. Musai să le aşezi la “boloboc”.

Şi asta doar la bucătărie. Şi asta cu zâmbetul pe buze!

Uăf! Hai, zi faină să aveţi!