Cooperativă. Data faptei: ieri.

După cum ştiţi, în cooperativă suntem 3 capete mari, late şi adânci: Jupânu’ şi doi muncitori pe plantaţie (io şi Colegu’).

Ieri, pe la orele prânzului, în timp ce aşteptam la semafor la Muncii (cum vii dinspre Calea Călăraşilor), am simţit o vibraţie karmică taman în stomac. Clar, mi-i foame rău. Cum semaforul ăla de acolo ţine verde exact atât cât poa’ să treacă 2 Dacii şi 1 Dacie, am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe Colegu’:

- Mo, mi-e foame. Ce halim azi? Ai ceva la pachet?

- N-am, da’ brusc mi s-a făcut poftă de hamsii. Vezi că ai magazin în drum, lângă megaimajul de la Gloriei. Ia şi tu 1 kil.

Aşa am făcut. M-am oprit la magazinul lăudat şi am luat hamsii. Le-am tras în baie de ulei şi am pus şi o lămâie lângă. Poftă bună, poftiţi la masă…

Lume. Io mânănc sărat şi o recunosc oriunde şi oricând. Dar hamsiile astea nu erau sărate. Hamsiile astea erau crescute în ocnă. Am impresia că sarea nu se extrage din pământ ci din hamsiile astea. Din hamsiile astea se extrage sare de murături. Mo, dacă luai o mână de hamsii d-astea şi frecai o tablă ruginită, jur că ieşea tabla o oglindă de toată frumuseţea.

Am reuşit să înghit f’o 10 bucăţi. De foame, am completat cu o sticlă de 2 litri plină cu apă şi trei sferturi de pâine.

Aia e. Aşa că aseară am făcut nişte clătite pe care le-am umplut cu multăăăăă dulceaţă!

Zi faină!