O săptămână nebună şi încărcată şi …

Bunăoară, acu’ două zile mă sună contabila cooperativei (o Doamnă, săr’na că-mi iertaţi toate gâlmele şi bâlbele şi toate alea) şi-mi zice să trec în mare urgenţă pe la ea. Îmi trag rucsacul în spate, închid uşa cooperativei, ba chiar pun şi lacătul pe grilaje şi plec la maşină. Mă îmbarc în atelaj şi-mi dau seama că mi-am uitat telefoanele în birou. Bleah, asta e! Mă întorc şi le iau.

Ajung la birou de doamnă contabilă, rezolv rezolvările şi îmi iau hârtiile. Plec de acolo şi când ajung la maşină constat că iar nu am telefoanele la mine. Mă întorc să recuperez cărămizile şi plec la cooperativa mea.

După chestiile astea, trag o fugă până la poştă pen’că aveam un bileţel pe care scria c-am primit ceva extern. Ajung la poştă şi arăt biletul. Tanti de acolo îmi zice că-i o scrisoare externă şi deci nu am ce să caut la ghişeul de colete. Boon, mă duc la mama draqu şi ridic scrisoarea externă (care de fapt era o cutie cu dimensiunile 30cmX25cmX15cm, adicătelea chiar un colet ce conţinea o sursă de alimentare pentru un LCD, dar pentru că Poşta Română).

Am omis să vă spun că oficiul ăsta poştal e împărţit în două: coletăria la o adresă şi scrisorile şi ce-o mai fi pe acolo la f’o 2 kilometri distanţă (la propriu!).

Eh, trecui şi peste asta. Plec de la cooperativă deoarece terminarea programului, daţi drumul la câini şi valea acasă, parchez atelajul la billa şi imi dau seama că am uitat sursa la birou. Întoarce-te, Părinte Neuronie!

Aia e!

Bun băiat uituc ce sunt!

PS Menţionez faptul că în momentul în care am montat sursa în monitorul LCD mi-au mai rămas ceva şurubele, dar nu ştiu de unde. Şi sincer, nici nu contează pentru că văz că merge într-un mare fel!