Mo, câteodată te şi miri unde mama dracului intră şi încap atâtea fiţe.

Mno, se face că de dimineaţă, chiar cu noaptea în cap, băgai cheia în contactul atelajului şi nişte becuri şi luminiţe care îşi fac treaba cu brio mă anunţară că benzina e cam pe sponci (adicătelea un fel de: Gogule, te crezi cu Dacia să mergi cu PET-ul sub capotă?).

Bon. Io ascult tăt timpul de becurile astea. E cazul să alimentez.

Dau talpă pân-la primu’ Peco, introduc ţucumbărul şi bag benzină de f’o 100 de lei, că “ie vremuri grele şi clipe nasoale şi ăştia iar scumpiră benzina ‘tu-le mama lor de nesătui”.

Mă aşez la coadă să plătesc, eram al treilea. În faţa mea, o don’şorică la două’ş’cinci de primăveri, îmbrăcată c-o geacă de piele şi guler de blană artificială şi mov, pantaloni de trelind marca adibas şi pantof tip sabot (cred că aşa le zice la platformele alea). După mine apar încă f’o 3 oameni. Între timp se deschide şi casa alăturată şi prin urmare migrez liniştit cu toată trupa din spatele meu şi scot banii să achit. Dar aud şi dialogul între casieră şi pisi, căci îi venise rândul.

 Acu’ dialogul:

Don’soara către casieră: – Sunt cu Audi ăla dă la pompa 3. Auzi, dă-mi şi un senviş. Da’ fă-l repede că uite ce coadă e pă mine!

Casiera: Credeţi că mă interesează blana dumneavoastră? Măcar de-ar fi o blană naturală…

Bineînţeles că au început ceva hlizeli şi duduia a tăiat-o repejor la “Audi ăla dă la pompa 3″.

Restul nu-l mai ştiu c-am plecat şi io cu atelajul meu.

Zi faină!