Renunţăm pentru ceva zile la postările care au ca subiect bărbaţii în bucătărie pentru că se apropie sărbătorile pascale şi nu cred că îşi au rostul. Adicătelea, care-i nebun acu’ să citească şi să bucătărească salate de ierburi tocate mărunt când la mare căutare îs friptanele de porcomielopui.

Asta fu ca o introducere, pentru că despre altceva vreau să vorbesc. Începând cu dimineaţa asta încep canoanele tată!

Canoanele cumpărăturilor, listelor de cumpărături, agitaţiei din parcările de supermarşeuri, nervii şi spumele. Vă zic asta, pentru  că azi dimineaţă am văzut că se formau ceva cozi pe la intrări de magazine. Ce nu pot eu să înţeleg e cât ‘mniezău poţi să mânânci în două zile?! Mă lume, sunt două zile. Dar când vezi privirile tâmpe (aici voiam să zic hulpave…) ale “gospodinelor” şi nedumerirea pe care o au când ajung în faţa unor rafturi, te ia râsul. Şi cel mai mult mă distrează când văd că îşi cumpără conserve. N-am să pot pricepe de ce îşi cumpără nşpe conserve de diverse tipuri.

La noi bag de seamă că încă se merge pe ideea “ia să fie acolo”.

Hai v-am pupat!