Io, după cum ştiţi sau dacă nu ştiţi aflaţi acum, sar în ajutorul oricui îmi cere. N-am ce face, că-s inimă mare! Aşa că, în momentul în care ieri am primit telefon şi am auzit în receptor “naşule, e de belea, tre’ să mă mut şi avem de făcut ceva reparaţii, aşa-i că vii să mă ajuţi că tu ştii din toate? aşa-i că vii?”, n-am stat pe gânduri şi nici gândurile n-au stat prea mult pe mine şi-am băgat talpă spre locul cu pricina.

Mno, am ajuns la locaţie şi mi-am primit sarcina: lăcuit un dulap de haine. Cam vechiuţ obiectul cu pricina, dar rezistent şi de folos la casa omului.

 Boon.

Lac pentru lemn este? Pensulă avem?

Avem din toate! Lacul e d-ăla alchidic… ce-o mai fi şi aia!

Pe cai, căci se filmează!

Şi m-am apucat să dau cu pensuloaia şi-n sus şi-n jus, şi pe la stânga dar şi pe la dreapta, ce să mai, treabă şi meserie de vopsitor şi alta nu. Am terminat cam după o oră şi ceva.

Problema a apărut după ce am ajuns acasă. Mo lume, eram fumat rău! Aveam nişte sentimente anşea, cam cum le am după vreo 6-7 bericioace. Dar nu faptul că eram un pic ameţit m-a deranjat. M-a deranjat seria de f’o 43 de strănuturi consecutive. Am făcut febră musculară! Ce mă-sa o fi fost în lacul ăla nu ştiu, dar nu mai vreau să strănut în halul ăla!

Hmmm, azi avem de tras o mână de lavabil. Să te ţii picturi rupestre dacă mă apucă “hapciuul” când sunt cu trafaletul în mână!

‘ai s-aveţi o zi faină!