Mno, ieri am terminat treaba-n cooperativă şi-am plecat cu pas uşor şi zurliu spre casă cu gândul la o bere rece. Bineînţeles că mi-am adus aminte că dimineaţa mi-a trasat Fiara linie de aprovizionare la piaţă din cauză că nu mai sunt cartofi, nici salată şi ceapă, iar tu bănănăi numa’ tu ştii pe unde şi nici pâine n-ai luat.

Drept urmare, am dat zor la piaţă pentru că anume cauze descrise mai sus. Cu ocazia asta am luat şi ceva haleală pentru peşti (bine că n-am ceva soiuri de piranha, c-altfel rămâneam făr’ de braţ pen’că mănâncă ăstia ceva de speriat).

Am terminat pieţăreala şi mi-am parcat picioarele acasă, dar n-am putut să fac manevra cu bericica pen’că a sunat telefonul: naşule, eşti pregătit de zugrăvit? hai că se răceşte vopseaua-n găleată! Io-s suflet mare şi nu pot refuza un om la ananghie. Deci la vopseală să mergem, am zis!

În caz că nu ştiaţi, lavabila asta dă ceva usturimi de ochi după ce-i aplicată pe pereţi. Io ştiam, dar parcă aseară a fost ceva combinaţie cu ceapă tocată.

No, şi dau pe pereţi, roluiesc trafaletul ăla pe sită şi dau şi plâng. Acum, nu faptul că am dat pe pereţi a fost problema, ci faptul că din cauză de un ochi închis şi celălălt plângăreţ n-am băgat de seamă că s-a terminat peretele şi a început uşa de la bucătărie. Mo, i-am tras o dungă lată de f’o două’j'de centimetri, de numa’! Bine c-am văzut numa’ io!

Am şters repede c-o lavetă…

Aia e, dar a ieşit fain!

Zi excelentă vă doresc!